Coșul dvs. este gol.
Corpul uman masculin
Animația prezintă principalele sisteme ale corpului uman.
Biologie
Clase 3 – 12.
Cuvinte cheie
mozaLink
/Link web
Animații
Pielea
Pielea este cel mai mare organ al corpului nostru: pielea unui adult are o suprafaţă de aproximativ 1,5 metri pătraţi şi o masă de aproximativ 12 kilograme (inclusiv stratul de grăsime din hipoderm). Pielea protejează organismul împotriva leziunilor mecanice, a radiaţiilor UV, a agenţilor patogeni, stratul său cornos prevenind deshidratarea. Are, de asemenea, un rol important în reglarea temperaturii. Pielea este cel mai mare organ senzorial al nostru: receptorii săi au un rol important în perceperea căldurii, a frigului şi a stimulilor mecanici.
Mușchii scheletici
- mușchii capului
- mușchii toracelui
- mușchii abdominali
- mușchii gambei
- mușchii gâtului
- mușchii brațului
- mușchii antebrațului
- mușchii coapsei
- mușchii spatelui
Mușchii sunt organele active ale locomoției. În corpul uman există aproximativ 350 de muşchi scheletici care formează până la 50% din greutatea corpului nostru. Putem deosebi muşchi lungi, scurţi, laţi şi circulari. Muşchii sunt fixaţi pe oase prin tendoane.
Scheletul
- craniu - Adăposteşte creierul.
- coloană vertebrală - Conţine măduva spinării.
- pelvis
- oasele membrului superior
- oasele membrului inferior
- torace
Scheletul unui adult este format din 206 de oase. Oasele sunt rigide și elastice în același timp, pentru a suporta sarcini mari. Oasele prezintă un metabolism şi un proces de vindecare lent, pentru vindecarea unei fracturi osoase fiind nevoie de cel puţin 6 săptămâni. Prevenirea osteoporozei impune un aport zilnic adecvat de calciu (1500 mg în cazul adolescenţilor).
Sistemul digestiv
- stomac - Proteinele sunt digerate în acest organ. Sucul gastric este extrem de acid.
- intestinul subţire - Proteinele, carbohidraţii şi grăsimile sunt digerate în acest organ. Aici sunt absorbite substanţele nutritive digerate.
- intestinul gros - La acest nivel sunt absorbite apa şi mineralele. Flora sa bacteriană produce vitaminele K şi B.
- rect
- ficat - Joacă un rol important în detoxifiere; produce bila care susţine digestia grăsimilor.
- pancreas - Produce sucul pancreatic care ajunge în intestinul subţire şi participă la digestia grăsimilor, a carbohidraţilor şi a proteinelor. Secretă, de asemenea, insulina, hormonul care reduce nivelul de glucoză din sânge.
- esofag
- cavitate bucală
- vezică biliară - Un organ gol, în formă de pară, în care este stocată temporar bila, timp în care aceasta devine mai concentrată.
Sistemul digestiv asigură digestia şi absorbţia substanţelor nutritive din alimente.
În cavitatea bucală, alimentele sunt zdrobite cu ajutorul dinţilor, şi tot la acest nivel începe digestia carbohidraţilor. În mediul puternic acid al stomacului are loc digestia proteinelor.
Intestinul subţire este responsabil cu digestia şi absorbţia celor trei categorii principale de substanţe nutritive și anume proteinele, carbohidraţii şi grăsimile. Aici se varsă sucul pancreatic secretat de pancreas care conţine enzime digestive, precum şi bila produsă de ficat care susţine digestia grăsimilor.
În colon are loc absorbţia apei şi a mineralelor, precum şi producţia de vitamine cu ajutorul unor bacterii ale florei intestinale.
Sistemul respirator
- trahee
- laringe
- plămâni
- cavitate bucală
- cavitatea nazală
- faringe
- bronhia principală
Procesele catabolice (de dezintegrare) din corpul nostru au nevoie de oxigen, şi sunt însoţite de producerea de dioxid de carbon. Absorbţia oxigenului şi eliberarea dioxidului de carbon au loc în plămâni. În repaus, plămânii execută aproximativ 16 respiraţii pe minut, la fiecare respiraţie intrând şi ieşind din corp aproximativ o jumătate de litru de aer. Cancerul pulmonar este o boală gravă şi frecventă a plămânilor, fumatul crescând în mod semnificativ riscul apariţiei acestuia.
Sistemul cardiovascular
- inimă - Pompează sângele în cele două circulaţii.
- aortă - Principala arteră din marea circulaţie (circulaţie sistemică). Porneşte din ventriculul stâng.
Corpul nostru este străbătut de vase de sânge care formează două tipuri de circulaţie a sângelui. Marea circulaţie furnizează sânge oxigenat organelor noastre, şi transportă dioxidul de carbon rezultat din procesele metabolice. Mica circulaţie sau circulaţia pulmonară transportă sângele încărcat cu dioxid de carbon de la inimă la plămâni, unde dioxidul de carbon este eliminat și oxigenul absorbit. Sângele oxigenat este transportat apoi la inimă prin mica circulaţie. Circulaţia sângelui prin vasele de sânge este asigurată prin contracţiile inimii. Starea de sănătate a vaselor sanguine şi a inimii poate fi menţinută prin exerciţii fizice regulate, o dietă săracă în grăsimi şi evitarea fumatului.
Sistemul nervos
- creier - Este situat în craniu.
- măduva spinării - Este situată în coloana vertebrală.
- nervi - Sunt alcătuiţi din fibre nervoase care leagă sistemul nervos central de diferitele organe.
- mușchiul temporal
- mușchiul zigomatic
- mușchiul maseter
- mușchiul sternocleidomastoidian
- mușchiul orbicular al gurii
- mușchiul frontal
- mușchiul orbicular al ochiului
- mușchiul rizorius
- mușchiul platisma
- mușchiul coborâtor al gurii
Sistemul nervos, împreună cu sistemul endocrin coordonează şi reglează funcţionarea organismului nostru. Sistemul nervos central este format din măduva spinării şi creier. Sistemul nervos periferic este alcătuit din nervi care transmit informaţiile sub forma unor semnale electrice între sistemul nervos central şi organe. Din creier pornesc 12 perechi de nervi cranieni, iar din măduva spinării 31 de perechi de nervi spinali.
Sistemul excretor
- rinichi - Funcția lor primară este de a elimina din sânge substanţele inutile şi nocive.
- ureter
- vezică urinară - Stochează urina până la urinare.
- uretră
Substanţele inutile şi nocive sunt îndepărtate din organism cu ajutorul rinichilor. Rinichii produc aproximativ 1,5 litri de urină pe zi. Urina este colectată în vezica urinară, fiind apoi eliberată din organism prin uretră. Pielonefrita este o boală comună a sistemului urinar, fiind o inflamație a pelvisului renal: simptomele bolii includ prezența proteinelor în urină. Calculii renali constituie, de asemenea, o afecţiune frecventă. Ei pot provoca mici leziuni mecanice care conduc la apariţia sângelui în urină.
Sistemul limfatic
- amigdală
- splină - Are un rol important în maturizarea celulelor albe, prin urmare și în funcţionarea sistemului imunitar.
- timus - Are un rol important în maturizarea celulelor albe, prin urmare și în funcţionarea sistemului imunitar.
- ganglion limfatic - Are un rol important în maturizarea celulelor albe, prin urmare și în funcţionarea sistemului imunitar.
- canalul toracic - Se varsă în vena subclavie stângă, unde limfa se amestecă cu sângele şi ajunge în inimă.
- vas limfatic
Limfa sau lichidul limfatic circulă în spaţiul interstițial. Se formează din sânge, prin osmoză, la nivelul pereţilor capilarelor. Metaboliţii celulari sunt, de asemenea, drenaţi în limfă. Limfa este transportată în vena subclavie prin vasele limfatice, trecând și prin ganglionii limfatici. Agenţii patogeni transportaţi de limfă întâlnesc celulele albe din ganglionii limfatici, ceea ce reprezintă un factor important pentru funcţionarea sistemului imunitar.
Alte organe limfatice importante sunt: timusul, splina şi amigdalele: aceste glande joacă un rol important și în maturizarea celulelor albe şi în apărarea imună.
Sistemul reproducător
- testicul - Produce spermatozoizi şi testosteronul (hormonul sexual masculin), care stimulează maturizarea spermatozoizilor, dezvoltarea trăsăturilor masculine și a pilozității.
- epididim - Stochează spermatozoizii produşi în testicule.
- vas deferent
- veziculă seminală - Are un rol important în producerea spermei.
- prostată - Are un rol important în producerea spermei.
Organele genitale sunt responsabile de reproducere, ele producând gameţi. În timpul fertilizării, ovulul se uneşte cu spermatozoidul, şi rezultă un zigot din care se dezvoltă embrionul.
Gonadele masculine sunt reprezentate de testicule (pereche de organe) care produc spermatozoizii. Celulele reproducătoare masculine sunt stocate în epididim. În timpul ejaculării, sunt evacuaţi împreună cu sperma prin uretră. Sperma este secretată de prostată şi cele două vezicule seminale.
Sistemul endocrin
- glandele paratiroide - Secretă parathormonul care determină creşterea concentraţiei calciului în sânge. Calcitonina secretată de glanda tiroidă are un efect opus, reducând concentrația calciului în sânge.
- glandă suprarenală - Este compusă dintr-o zonă corticală şi o zonă medulară. În zona corticală sunt secretaţi hormoni, care reglează nivelurile de sodiu şi glucoză din sânge, precum şi cantităţi mici de hormoni sexuali. În zona medulară este secretată epinefrina (adrenalina), un hormon de stres care joacă un rol important în reacţiile la situaţiile de pericol.
- testicul - Produce spermatozoizi şi testosteronul (hormonul sexual masculin), care stimulează maturizarea spermatozoizilor, dezvoltarea trăsăturilor masculine și a pilozității.
- pancreas - Secretă insulina care reduce nivelul de glucoză din sânge. Deficitul de insulină provoacă diabet.
- glanda tiroidă - Secretă hormonul tiroxină (T4) care stimulează oxidarea biologică. Are un rol important în dezvoltarea normală a creierului şi a corpului. Hipersecreţia acestui hormon provoacă boala Basedow-Graves. Hipotiroidismul cauzează guşă sau cretinism (în cazul unei secreţii reduse congenitale).
- glanda hipofiză - Împreună cu hipotalamusul formează sistemul hipotalamo-hipofizar care este centrul sistemului nostru endocrin.
Hormonii sunt produşi de glandele endocrine. De exemplu, adrenalina este secretată de glanda suprarenală, insulina de pancreas, iar tiroxina de glanda tiroidă. Centrul sistemului endocrin este sistemul hipotalamo-hipofizar. Hipotalamusul produce hormoni care acţionează asupra glandei pituitare. Sub efectul lor, glanda pituitară produce hormoni care stimulează alte glande endocrine: glanda tiroidă, glandele suprarenale şi gonadele. Pancreasul nu este reglat de sistemul hipotalamo-hipofizar.
Părţile corpului
- cap
- gât
- trunchi
- membre
- umăr
- braț
- antebraț
- mână
- coapsă
- picior
- laba piciorului
- torace
- abdomen
- pelvis
- spate
- mijloc
- fese
- ochi
- nas
- gură
- ureche
- frunte
- vârful capului
- gât
- ceafă
- bărbie
- umăr
- torace
- abdomen
- pelvis
- spate
- mijloc
- fese
- buric
- braț
- antebraț
- mână
- cot
- încheietură
- degete
- coapsă
- picior
- laba piciorului
- genunchi
- gleznă
- talpă
- penis
- scrot
Narațiune
Pielea este cel mai mare organ al corpului nostru: pielea unui adult are o suprafaţă de aproximativ 1,5 metri pătraţi şi o masă de aproximativ 12 kilograme (inclusiv stratul de grăsime din hipoderm). Pielea protejează organismul împotriva leziunilor mecanice, a radiaţiilor UV, a agenţilor patogeni, stratul său cornos prevenind deshidratarea. Are, de asemenea, un rol important în reglarea temperaturii. Pielea este cel mai mare organ senzorial al nostru: receptorii săi au un rol important în perceperea căldurii, a frigului şi a stimulilor mecanici.
Mușchii sunt organele active ale locomoției. În corpul uman există aproximativ 350 de muşchi scheletici care formează până la 50% din greutatea corpului nostru. Putem deosebi muşchi lungi, scurţi, laţi şi circulari. Muşchii sunt fixaţi pe oase prin tendoane.
Scheletul unui adult este format din 206 oase. Oasele sunt rigide și elastice în același timp, pentru a purta sarcini mari. Oasele prezintă un metabolism şi un proces de vindecare lent, pentru vindecarea unei fracturi osoase fiind nevoie de cel puţin 6 săptămâni. Prevenirea osteoporozei impune un aport zilnic adecvat de calciu (1500 mg în cazul adolescenţilor).
Sistemul digestiv asigură digestia şi absorbţia substanţelor nutritive din alimente. În cavitatea bucală, alimentele sunt zdrobite cu ajutorul dinţilor, şi tot la acest nivel începe digestia carbohidraţilor. În mediul puternic acid al stomacului are loc digestia proteinelor.
Intestinul subţire este responsabil cu digestia şi absorbţia celor trei categorii principale de substanţe nutritive și anume proteinele, carbohidraţii şi grăsimile. Aici se varsă sucul pancreatic secretat de pancreas care conţine enzime digestive, precum şi bila produsă de ficat care susţine digestia grăsimilor. În colon are loc absorbţia apei şi a mineralelor, precum şi producţia de vitamine cu ajutorul unor bacterii ale florei intestinale.
Procesele catabolice (de dezintegrare) din corpul nostru au nevoie de oxigen, şi sunt însoţite de producerea de dioxid de carbon. Absorbţia oxigenului şi eliberarea dioxidului de carbon au loc în plămâni. În repaus, plămânii execută aproximativ 16 respiraţii pe minut, la fiecare respiraţie intrând şi ieşind din corp aproximativ o jumătate de litru de aer. Cancerul pulmonar este o boală gravă şi frecventă a plămânilor, fumatul crescând în mod semnificativ riscul apariţiei acestuia.
Corpul nostru este străbătut de vase de sânge care formează două tipuri de circulaţie a sângelui. Marea circulaţie furnizează sânge oxigenat organelor noastre, şi transportă dioxidul de carbon rezultat din procesele metabolice. Mica circulaţie sau circulaţia pulmonară transportă sângele încărcat cu dioxid de carbon de la inimă la plămâni, unde dioxidul de carbon este eliminat și oxigenul absorbit. Sângele oxigenat este transportat apoi la inimă prin mica circulaţie. Circulaţia sângelui prin vasele de sânge este asigurată prin contracţiile inimii. Starea de sănătate a vaselor sanguine şi a inimii poate fi menţinută prin exerciţii fizice regulate, o dietă săracă în grăsimi şi evitarea fumatului.
Substanţele inutile şi nocive sunt îndepărtate din organism cu ajutorul rinichilor. Rinichii produc aproximativ 1,5 litri de urină pe zi. Urina este colectată în vezica urinară, fiind apoi eliberată din organism prin uretră. Pielonefrita este o boală comună a sistemului urinar, fiind o inflamație a pelvisului renal: simptomele bolii includ prezența proteinelor în urină. Calculii renali constituie, de asemenea, o afecţiune frecventă. Ei pot provoca mici leziuni mecanice care conduc la apariţia sângelui în urină.
Sistemul nervos, împreună cu sistemul endocrin coordonează şi reglează funcţionarea organismului nostru. Sistemul nervos central este format din măduva spinării şi creier. Sistemul nervos periferic este alcătuit din nervi care transmit informaţiile sub forma unor semnale electrice între sistemul nervos central şi organe. Din creier pornesc 12 perechi de nervi cranieni, iar din măduva spinării 31 de perechi de nervi spinali.
Hormonii sunt produşi de glandele endocrine. De exemplu, adrenalina este secretată de glanda suprarenală, insulina de pancreas, iar tiroxina de glanda tiroidă. Centrul sistemului endocrin este sistemul hipotalamo-hipofizar. Hipotalamusul produce hormoni care acţionează asupra glandei pituitare. Sub efectul lor, glanda pituitară produce hormoni care stimulează alte glande endocrine, ca glanda tiroidă, glandele suprarenale şi gonadele. Pancreasul nu este reglat de sistemul hipotalamo-hipofizar.
Limfa sau lichidul limfatic circulă în spaţiul interstițial. Se formează din sânge, prin osmoză, la nivelul pereţilor capilarelor. Metaboliţii celulari sunt, de asemenea, drenaţi în limfă. Limfa este transportată în vena subclavie prin vasele limfatice și prin ganglionii limfatici. Agenţii patogeni transportaţi de limfă întâlnesc celulele albe din ganglionii limfatici, ceea ce reprezintă un factor important pentru funcţionarea sistemului imunitar.
Alte organe limfatice importante sunt: timusul, splina şi amigdalele: aceste glande joacă un rol important și în maturizarea celulelor albe şi în apărarea imună.
Organele genitale sunt responsabile de reproducere, ele producând gameţi. În timpul fertilizării, ovulul se uneşte cu spermatozoidul, şi rezultă un zigot din care se dezvoltă embrionul.
Gonadele masculine sunt reprezentate de testicule (pereche de organe) care produc spermatozoizii. Celulele reproducătoare masculine sunt stocate în epididim. În timpul ejaculării, sunt evacuaţi împreună cu sperma prin uretră. Sperma este secretată de prostată şi cele două vezicule seminale.