Gustul
Receptorii gustativi transformă stimulii chimici în semnale electrice.
Biologie
Clase 6 – 12.
Cuvinte cheie
mozaLink
/Link web
Animații
Papilă
- epiteliu pavimentos stratificat necheratinizat
- mugure gustativ - Aici sunt grupați receptorii.
- salivă - Dizolvă substanţele sapide din hrană care sunt detectate de către receptorii gustativi.
- șanț
- fibră nervoasă - Conduce impulsurile produse la nivelul receptorilor.
- glandă salivară
- fibre musculare - Răspund de mişcarea limbii.
Mugure gustativ
- por
- microvili
- celulă receptoare - Celulă epitelială modificată care, prin microvilii săi, primeşte stimuli gustativi şi produce impulsuri. Fiecare celulă este stimulată de o anumită substanţă. Senzaţia de gust depinde de receptorul stimulat.
- celulă de susținere
- neuron
Organul gustului
- cavitate nazală
- palat
- dinți
- limbă - Are un rol important în formarea bolului alimentar, în deglutiţie, fonaţie şi gust. Suprafaţa sa este acoperită de papile care conţin receptori gustativi (rmugurii gustativi sunt prezenţi şi pe bolta palatină și în faringe).
- centrul gustativ - Impulsurile produse de receptorii gustativi sunt transmise către talamus care le dirijează către această regiune a creierului.
Mecanismul formării gustului
- centrul gustativ - Impulsurile produse de receptorii gustativi sunt transmise către talamus care le dirijează către această regiune a creierului.
Simţul gustului are un rol important în aprecierea calităţii alimentelor, precum şi în detectarea şi evitarea substanţelor toxice periculoase. Receptorii gustativi de pe suprafaţa limbii sunt sensibili la diferite substanţe chimice, fiecare producând o senzaţie de gust diferită. Impulsurile produse de receptorii gustativi sunt transmise la creier prin nervii cranieni VII, IX şi X, fiind apoi preluate de talamus şi transmise către centrul gustativ din cortexul cerebral. Senzaţia gustativă se formează în cortexul cerebral.
Gusturile reprezintă combinații ale gusturilor de bază. Iniţial, au fost identificate doar patru gusturi de bază: dulce, sărat, acru şi amar. Ulterior, lista a fost completată cu umami (gustul savorii) şi cu apa. Anumiţi receptori sunt stimulaţi de ionii metalici, de exemplu ionii de sodiu. Impulsul produs de aceşti receptori creează o senzaţie de gust sărat în cortexul cerebral. În timp ce gustul dulce se datorează în principal monozaharidelor şi dizaharidelor, gustul acru este rezultatul acizilor. Un gust amar, de obicei, îşi are originea în substanţe care dăunează organismului; de aceea, este perceput ca neplăcut şi ne face să îl evităm. Gustul caracteristic al umami este produs de un aminoacid, cunoscut sub numele de acid glutamic sau un derivat al acestuia, glutamatul monosodic, folosit ca potenţiator de aromă. Printre alimentele bogate în gust umami se găsesc roşiile, spanacul, carnea de peşte, supa de carne, sosul de soia şi carnea marinată. Potrivit celor mai recente cercetări, limba conţine receptori sensibili la apă.
Structura fină a organului gustativ şi funcţionarea acestuia este evidențiată prin receptorii pentru gustul acru şi gustul dulce.
Suprafaţa limbii este acoperită de papile gustative înconjurate de şanţuri care conţin saliva secretată de glandele salivare. Substanţele sapide sunt dizolvate în salivă şi pătrund în mugurii gustativi. Impulsul produs în mugurii gustativi se propagă în creier prin fibrele nervoase.
Mugurii gustativi sunt localizaţi în grosimea epiteliului lingual. Sunt alcătuiţi din celule de susţinere şi celule receptoare. Substanţele sapide ajung în microvilii celulelor receptoare prin porii gustativi. Impulsul produs în mugurii gustativi se propagă în creier prin axonii neuronilor, producând senzaţia de gust.