Coșul dvs. este gol.

Cumpără

Cantitate: 0

Total: 0,00

0

Uranus

Uranus

Uranus este o planetă gazoasă și a șaptea planetă de la Soare.

Geografie

Cuvinte cheie

Uranus, inelele lui Uranus, Sistemul Solar, gigant de gaz, planetă exterioară, Miranda, Ariel, Umbriel, Titania, Oberon, Soare, planetă, astronomie, astrofizică, geografie, fizică

Suplimente asociate

Animații

Sistemul solar

  • Soare
  • Mercur
  • Venus
  • Pământ
  • Marte
  • Jupiter
  • Saturn
  • Uranus
  • Neptun

Uranus este una dintre planetele gigant (joviene) din sistemul solar. Ea este o planetă exterioară și a patra de la Pământ. Atmosfera este compusă din hidrogen (83%) şi heliu (15%), însă conţine şi urme de metan şi amoniu. În straturile superioare ale atmosferei, metanul absoarbe lumina roșie, de aceea planeta are culoarea albastră-azurie. Cunoaștem puține detalii despre suprafață. Norii se deplasează de-a lungul centurilor latitudinale, ca și în cazul lui Jupiter şi Saturn, dar sunt mai slab conturați.

Definiție:

Planetă gazoasă (planetă joviană): Corp ceresc fără lumină proprie format din elemente ușoare (hidrogen, heliu, amoniac, metan). Densitatea medie este mică, volumul este mare și nu are scoarță solidă. Atmosfera este opacă, densă și groasă, a cărei masă este o parte dominantă a masei totale a planetei. Are mulți sateliți și este înconjurată de un sistem de inele.

Uranus

  • axa de rotație
  • perpendiculară pe planul orbital
  • planul orbital al planetei Uranus
  • orbita planetei Uranus
  • ecuatorul lui Uranus
  • 97,77°
  • inelele lui Uranus

Caracteristici:

diametrul: 51 118 km (4,01 diametre pământești)

masa: 8,68·10²⁵ kg (14,5 mase pământești)

densitatea medie: 1,27 g/cm³

gravitația la suprafață: 0,886 g

temperatura la suprafață: -210 °C

numărul de sateliți: 27

perioada de rotație: 17 ore și 17 minute (mișcare retrogradă)

înclinarea axială: 97,77° (7,77° sub planul orbital)

distanța medie de la Soare: 2 871 000 000 km = 19,19 UA=2,39 ore lumină)

excentricitatea orbitală: 0,047

perioada orbitală: 84,01 ani

Miranda

Miranda:

distanța medie de la Uranus: 129 390 km

diametrul: 471 km

Miranda este cel mai mic și cel mai interior satelit dintre sateliții mari. Perioada sa orbitală este de 1,4 zile. Suprafața satelitului este foarte variată. Porțiuni mai vechi acoperite de cratere, alternează cu stânci uriașe, văi și șanțuri care s-au format mai târziu. Satelitul este compus din gheață și roci, în proporție de aproximativ 50-50%.

Ariel

Ariel:

distanța medie de la Uranus: 191 900 km

diametru: 1158 km

Umbriel

Umbriel:

distanța medie de la Uranus: 266 000 km

diametru: 1169 km

Titania

Titania:

distanța medie de la Uranus: 435 900 km

diametru: 1578 km

Titania este cel mai mare satelit al lui Uranus. Perioada orbitală este de de aproape 9 zile.

Suprafața este acoperită de gheață străbătută de văi lungi și cratere. Cel mai mare crater, Bazinul Gertrude, are diametrul de 200 km.

Oberon

Oberon:

distanța medie de la Uranus: 583 500 km

diametrul: 1522 km

Secțiune prin Uranus

  • atmosferă - Atmosfera este groasă și compusă din helium, metan și hidrogen.
  • manta - Nucleul este înconjurat de o manta cu raza de 18 000 km alcătuită din gheață de metan, apă și amoniac.
  • nucleu - Nucleul format din fier și silicați are masa de 3 ori mai mare decât cea a Pământului.

Orbita planetei Uranus

  • Uranus
  • Soare
  • distanța medie de la Soare: 2 871 000 000 km
  • perioada orbitală (siderală): 84,01 ani
  • orbita planetei Uranus

Animație

  • Soare
  • Mercur
  • Venus
  • Pământ
  • Marte
  • Jupiter
  • Saturn
  • Uranus
  • Neptun
  • axa de rotație
  • perpendiculară pe planul orbital
  • planul orbital al planetei Uranus
  • orbita planetei Uranus
  • ecuatorul lui Uranus
  • 97,77°
  • inelele lui Uranus
  • atmosferă - Atmosfera este groasă și compusă din helium, metan și hidrogen.
  • manta - Nucleul este înconjurat de o manta cu raza de 18 000 km alcătuită din gheață de metan, apă și amoniac.
  • nucleu - Nucleul format din fier și silicați are masa de 3 ori mai mare decât cea a Pământului.

Narațiune

Planeta Uranus a fost observată pentru prima dată pe 13 martie 1781 de Sir William Herschel (care inițial a crezut că este vorba de o cometă). După câteva polemici, a fost acceptată sugestia germanului Johann Bode ca planeta să primească numele Uranus, pentru a se încadra în denumirile greco-latine ale celorlalte planete. În mitologia greacă Uranus este zeul cerului, soțul Mamei Pământ, Gaia, zeul primordial, tatăl titanilor și ciclopilor.

Uranus este una dintre planetele gigant din sistemul solar. Ea este o planetă exterioară și a patra de la Pământ. Atmosfera este compusă din hidrogen (83%) şi heliu (15%), însă conţine şi urme de metan şi amoniu. În straturile superioare ale atmosferei, metanul absoarbe lumina roșie, de aceea planeta are culoarea albastră-azurie. Cunoaștem puține detalii despre suprafață. Norii se deplasează de-a lungul centurilor latitudinale, ca și în cazul lui Jupiter şi Saturn, dar sunt mai slab conturați. În jurul nucleului care conține și materie solidă, se află mantaua alcătuită din apă, amoniac și metan.

Înclinarea axială a lui Uranus este mai mare de 90°, de aceea de cele mai multe ori unul din poli este îndreptat către Soare. La acest pol este mai cald decât la ecuator. Această înclinare a axei este probabil rezultatul unei coliziuni cu un obiect ceresc de mărimea unei planete care a avut loc cu mai multe miliarde de ani în urmă. Uranus are un câmp magnetic cu o putere asemănătoare cu cea a câmpului magnetic al Pământului. Este interesant că axa magnetică este înclinată cu 59 de grade față de axa de rotație, iar câmpul magnetic nu trece prin centrul planetei. Câmpul magnetic s-a format în interiorul planetei, dar nu se știe cum s-a creat.

În prezent se cunosc 27 de sateliți și 11 inele ale planetei. Inelele sunt formate din stânci întunecate de gheață de câțiva metri. Spre deosebire de celelalte corpuri cerești ale sistemului solar, sateliții lui Uranus au primit numele personajelor din operele lui Shakespeare și din poemul Răpirea buclei al lui Alexander Pope.

Miranda este cel mai mic și cel mai interior satelit dintre sateliții mari. Perioada sa orbitală este de 1,4 zile. Suprafața satelitului este foarte variată. Porțiuni mai vechi acoperite de cratere, alternează cu stânci uriașe, văi și șanțuri care s-au format mai târziu. Satelitul este compus din gheață și roci, în proporție de aproximativ 50-50%.

Titania este cel mai mare satelit al lui Uranus. Perioada orbitală este de aproape 9 zile. Suprafața sa este acoperită de gheață întretăiată de văi lungi și cratere. Cel mai mare crater, Gertrude, are diametrul de 200 km.

Suplimente asociate

Evoluția Sistemului Solar

Soarele și planetele s-au format în urmă cu 4,5 miliarde de ani prin condensarea unui nor de parf.

Planete, dimensiuni

Planetele interioare ale sistemului solar sunt planete telurice, în timp ce planetele exterioare, sunt giganți gazoși.

Sistemul solar; orbite planetare

Opt planete gravitează în jurul Soarelui pe o orbită eliptică.

Calea Lactee

Galaxia noastră are un diametru de 100 000 de ani-lumină. Soarele este una dintre cele peste 100 de miliarde de stele ale Căii Lactee.

Jupiter

Jupiter este cea mai mare planetă din Sistemul Solar, având o masă de două ori și jumătate mai mare decât masa tuturor celorlalte planete laolaltă.

Legile lui Kepler

Cele trei legi care descriu mișcările planetelor în jurul Soarelui au fost enunțate de astronomul german Johannes Kepler.

Marte

Oamenii de știință sunt în căutarea unor eventuale urme de viață pe Marte.

Mercur

Mercur este planeta cea mai apropiată de Soare și cea mai mică planetă din sistemul solar.

Misiunea Cassini-Huygens (1997-2017)

Sonda spațială Cassini a explorat planeta Saturn și sateliții săi în timpul unei misiuni de aproape 20 de ani.

Misiunea Dawn

Studierea protoplanetelor Vesta şi Ceres oferă informaţii despre formarea planetelor alcătuite din rocă precum şi despre istoria timpurie a sistemului solar.

Misiunea New Horizons (Orizonturi Noi)

Sonda spațială New Horizons a fost lansată în 2006 pentru a cerceta planeta Pluto și centura Kuiper.

Neptun

Neptun este cea mai îndepărtată planetă de Soare și cea mai mică planetă gazoasă din Sistemul Solar.

Pământul

Pământul este o planetă telurică a cărei atmosferă conține oxigen și a cărei scoarță este solidă.

Programul de explorare a planetei Marte

Sondele spațiale și vehiculele robot examinează structura planetei Marte și eventualele urme de viață de pe aceasta.

Saturn

Saturn este a doua planetă ca mărime din sistemul solar, ușor de recunoscut după inelele sale.

Sistemul Pluto-Charon

Charon este cel mai mare satelit al planetei Pluto.

Soarele

Diametrul Soarelui este de 109 mai mare decât cel al Pământului. Masa sa este compusă în principal din hidrogen.

Venus

Venus este a doua planetă de la Soare și obiectul cel mai strălucitor de pe cerul nopții, după Lună.

Added to your cart.