Coșul dvs. este gol.

Cumpără

Cantitate: 0

Total: 0,00

0

Sistemul solar; orbite planetare

Sistemul solar; orbite planetare

Opt planete gravitează în jurul Soarelui pe o orbită eliptică.

Geografie

Cuvinte cheie

planetă, Sistemul Solar, Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, orbita planetară, gigant de gaz, planetă telurică, planetă pitică, asteroid, centura de asteroizi, Soare, stea, corp ceresc, Lună, Calea Lactee, sistem circulator, rotație, galaxie spirală, astronomie, geografie

Suplimente asociate

Animații

Sistemul
solar

Mercur

Mercur este una dintre planetele sistemului solar, o planetă interioară, situată cel mai aproape de Soare. Este cea mai mică planetă a în sistemul solar. Doi dintre sateliţi, Ganymede (care orbitează în jurul lui Jupiter) şi Titan (care orbitează în jurul lui Saturn) o întrec în mărime. Este o planetă telurică (terestră), a doua ca densitate în sistemul solar (5,43 g/cm³) datorită nucleului mare de fier. Privită de pe Pământ, pare a fi mereu în apropierea Soarelui, îndepărtându-se de acesta doar cu cel mult 22 de grade. Asemănător Lunii, are faze.

Venus

Venus este una dintre planetele sistemului solar, planetă interioară, a doua ca distanță de la Soare. Este o planetă telurică (de tip terestru), cu densitate mare (5,25 g/cm³). Ca mărime și masă se aseamănă mult cu Pământul, fapt pentru care este deseori numită sora acestuia.

Pământ

Pământul este a treia planetă de la Soare în sistemul solar. Este a cincea planetă ca mărime, și, totodată, cea mai mare planetă telurică în ce privește diametrul, masa şi densitatea. Pământul este singura planetă din Univers cunoscută ca adăpostind viață. După cunoştinţele noastre actuale, planeta noastră s-a format în urmă cu 4,57 miliarde de ani, viaţa apărând pe suprafaţa ei după un miliard de ani de la formare.

Marte

Marte este a patra planetă de la Soare în sistemul solar și, privind dinspre Pământ, cea mai îndepărtată dintre planetele interioare. Ea este de 1,52 de ori mai departe de Soare decât Pământul. Are un diametru de două ori mai mic decât cel al Pământului, și o masă care atinge doar o zecime din masa Terrei. Este o planetă telurică (terestră).

Jupiter

Jupiter este cea de-a cincea planetă de la Soare, a doua de la Pământ şi cea mai apropiată dintre planetele exterioare. Este cea mai mare planetă a Sistemului Solar, având diametrul de 142 984 km. Masa ei este de două ori și jumătate mai mare decât masa celorlalte planete laolaltă.

Saturn

Saturn este cea de-a doua planetă ca mărime din sistemul solar, este o planetă exterioară spectaculoasă. Ea este un gigant gazos, o planetă joviană.

Saturn este cea mai turtită planetă; aceasta se datorează vitezei mare de rotație şi densității scăzute. Este planeta cu cea mai mică densitate din sistemul solar, singura planetă a cărei densitate este mai mică decât a apei (0,69 g/cm³).

Uranus

Uranus este una dintre planetele gigant (joviene) din sistemul solar. Ea este o planetă exterioară și a patra planetă de la Pământ. Atmosfera este compusă din hidrogen (83%) şi heliu (15%), însă conţine şi urme de metan şi amoniu. În straturile superioare ale atmosferei, metanul absoarbe lumina roșie, de aceea planeta are culoarea albastră-azurie. Cunoaștem puține detalii despre atmosferă. Norii se deplasează de-a lungul centurilor latitudinale, ca și în cazul lui Jupiter şi Saturn, dar sunt mai slabi conturați.

Neptun

Neptun este o planetă exterioară, cea mai îndepărtată de Soare, de 30 de ori mai de departe decât Pământul, având o orbită aproape circulară. Este cea mai mică planetă gigant (joviană), asemănându-se mult cu Uranus.

Animaţie

Axele de
rotaţie

Planete
telurice

Planete
gigante

Narațiune

Soarele, una dintre cele aproximativ 200 de miliarde de stele din Calea Lactee, se află în discul galaxiei noastre spirale barate, pe braţul Orion. Soarele, şi împreună cu el, întregul sistem de planete, orbitează în jurul centrului galaxiei, a cărui rază totală este de 50000 de ani lumină, la o distanță de 27-28 de mii de ani lumină de acesta şi completează o mișcare de revoluţie în aproximativ 240 de milioane de ani. Concentrația de stele în sistemul solar este destul de mică, stelele cele mai apropiate de noi – Proxima Centauri şi perechea de stele Alfa Centauri – se află la o depărtare de 4,2-4,4 ani lumină. În plus, pe o rază de 10 ani lumină se regăsesc doar 11 stele.

Prin sistemul solar înţelegem Soarele împreună cu totalitatea corpurilor cereşti de diferite mărimi care gravitează în jurul lui. Sistemul solar, un glob cu o rază de aproximativ 2 ani lumină, la marginea căruia atracţia Soarelui este egală cu cea a stelelor vecine, este spațiul în care domină câmpul gravitaţional al Soarelui. Vântul solar, prezent pe întreaga întindere a sistemului solar, este un flux de particule care poartă o sarcină electrică.

Din sistemul solar fac parte următoarele corpuri cerești: Soarele, planetele, sateliţii naturali ai planetelor, asteroizii, cometele, meteoroizii și materia interplanetară, adică praful şi gazele.

În total, opt planete gravitează în jurul Soarelui, dintre acestea şase au sateliţi, excepție făcând Mercur şi Venus. Planetele în ordinea distanţei de la Soare sunt: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun.

Planetele pot fi împărţite în două grupe semnificativ diferite: 4 planete telurice (de tip terestru) respectiv 4 planete gigant sau joviene. Planetele telurice sunt mai aproape de Soare, sunt mai mici, materia lor este mai densă, se rotesc cu o viteză mai redusă, au o atmosferă mai subţire și câmp magnetic mai slab.

Toate planetele gravitează în jurul Soarelui în aproape acelaşi plan şi în aceeaşi direcţie; mişcarea lor se numeşte mişcare directă. Aceasta este inversă mişcării acelor de ceasornic dacă privim de la Polul Nord al Pământului. Cu excepţia lui Venus şi Uranus, rotaţia planetelor în jurul propriilor axe este tot directă, asemenea rotației Soarelui.

Forţa de gravitaţie a Soarelui este cea care menține planetele pe orbitele lor eliptice. Masa Soarelui este de 750 de ori mai mare decât masa totală a planetelor. Forţa de atracţie gravitaţională este prezentă şi între planete, acestea influenţându-și reciproc mişcarea. Prin urmare, datele orbitelor pot prezenta schimbări lente și de mici proporții.

Pe lângă planete, în sistemul solar există multe alte miliarde de corpuri cereşti. Asteroizii, de pildă, sunt prezenți peste tot. Uneori orbita acestora intersectează orbita Pământului. Cei mai mulţi asteroizi sunt organizați în două zone independente. Există o centură de asteroizi internă între Marte şi Jupiter (unde se află cel puţin 1 milion de asteroizi mai mari decât 1 km), și alta externă, aşa-numita Centură Kuiper, care se află deasupra orbitei lui Neptun. Acolo s-au descoperit câteva mii de asteroizi, cu un conținut înalt de gheață, asemenea lui Pluto.

În 2006, Pluto și-a pierdut oficial calitatea de planetă. Pluto şi alți asteroizi mari intră în categoria așa-numitelor planete pitice.

Mișcarea de revoluţie a majorităţii cometelor diferă radical de cea a celorlalte corpuri cereşti: ele se deplasează pe orbite foarte alungite şi pe planuri diferite de cele ale planetelor. Când cometele ajung în apropierea Soarelui, materia îngheţată a nucleului cu diametru de obicei între 5-20 km se transformă în stare gazoasă, formându-se astfel coama, un eveniment spectaculos, rar observat. Datorită vântului solar, coama este în direcţie opusă Soarelui. În partea exterioară a sistemului solar, la o distanţă de 0,5-2 ani lumină, în Norul lui Oort circulă multe miliarde de nuclee de comete.

Începând cu 1995, au fost descoperite și alte planete sau sisteme de planete, aşa-numitele exoplanete, în jurul a mai multor sute de stele. În majoritatea cazurilor, planetele gigant gravitează în jurul propriilor stele, aceasta fiind o trăsătură distinctivă față de sistemul nostru solar.

Suplimente asociate

Calea Lactee

Galaxia noastră are un diametru de 100 000 de ani-lumină. Soarele este una dintre cele peste 100 de miliarde de stele ale Căii Lactee.

Legile lui Kepler

Cele trei legi care descriu mișcările planetelor în jurul Soarelui au fost enunțate de astronomul german Johannes Kepler.

Planete, dimensiuni

Planetele interioare ale sistemului solar sunt planete telurice, în timp ce planetele exterioare, sunt giganți gazoși.

Vecinii noștri cosmici

Prezentarea vecinilor noștri cosmici apropiați sau îndepărtați, de la sistemul solar la stele și galaxii.

Evoluția mecanicii cerești

Animația prezintă activitatea științifică a astronomilor și fizicienilor ale căror cercetări au influențat imaginea noastră despre univers.

Soarele

Diametrul Soarelui este de 109 mai mare decât cel al Pământului. Masa sa este compusă în principal din hidrogen.

Uranus

Uranus este o planetă gazoasă și a șaptea planetă de la Soare.

Atelierul lui Galileo Galilei

Galileo Galilei a îmbogățit domeniul fizicii și al astronomiei cu cunoștințe extraordinare.

Comete

Cometele sunt corpuri cerești spectaculoase care orbitează în jurul Soarelui.

Curiozități din astronomie

Animația prezintă câteva dintre curiozitățile sistemului nostru solar.

Evoluția Sistemului Solar

Soarele și planetele s-au format în urmă cu 4,5 miliarde de ani prin condensarea unui nor de parf.

Imponderabilitate

În traiectoria sa, o navă spațială este în mod constant în cădere liberă.

Jupiter

Jupiter este cea mai mare planetă din Sistemul Solar, având o masă de două ori și jumătate mai mare decât masa tuturor celorlalte planete laolaltă.

Măsurarea timpului

Primele calendare și instrumente de măsurare a timpului au fost folosite de civilizațiile antice din Orient.

Marte

Oamenii de știință sunt în căutarea unor eventuale urme de viață pe Marte.

Mercur

Mercur este planeta cea mai apropiată de Soare și cea mai mică planetă din sistemul solar.

Misiunea Apollo 15 (Vehiculul Lunar Rover)

Animația prezintă vehiculul lunar folosit în misiunea Apollo 15.

Neptun

Neptun este cea mai îndepărtată planetă de Soare și cea mai mică planetă gazoasă din Sistemul Solar.

Pământul

Pământul este o planetă telurică a cărei atmosferă conține oxigen și a cărei scoarță este solidă.

Saturn

Saturn este a doua planetă ca mărime din sistemul solar, ușor de recunoscut după inelele sale.

Sistemul Pluto-Charon

Charon este cel mai mare satelit al planetei Pluto.

Sondele spațiale Voyager

Sondele spațiale Voyager au fost primele obiecte create de om care au ajuns în afara sistemului solar. Ele strâng date despre spațiul cosmic și au la bord...

Venus

Venus este a doua planetă de la Soare și obiectul cel mai strălucitor de pe cerul nopții, după Lună.

Aselenizare: 20 iulie 1969

Neil Armstrong, unul din membrii echipajului Apollo-11 a fost primul om care a pus piciorul pe Lună.

Fazele Lunii

Pe măsură ce Luna orbitează în jurul Pământului, vizibilitatea părții luminate a acesteia variază.

Legile mișcării ale lui Newton

Animația prezintă cele trei legi ale mișcării ale lui Newton care au revoluționat fizica.

Luna

Luna este unicul satelit natural al Pământului

Misiunea Dawn

Studierea protoplanetelor Vesta şi Ceres oferă informaţii despre formarea planetelor alcătuite din rocă precum şi despre istoria timpurie a sistemului solar.

Telescopul spațial Hubble

Telescopul spațial Hubble orbitează în afara atmosferei terestre, din acest motiv imaginile luate de acesta nu sunt perturbate de turbulențele atmosferice.

Tipuri de sateliți

Sateliții artificiali care orbitează în jurul Pământului sunt utilizați atât în scop civil, cât și în scop militar.

Traiectoria Soarelui în jurul principalelor paralele

Mișcarea aparentă diurnă a Soarelui este rezultatul rotației Pământului în jurul propriei axe.

Forțe

Animația arată modul în care forțele acționează asupra unui vehicul cu roți și a unui vehicul cu tălpi.

Misiunea Cassini-Huygens (1997-2017)

Sonda spațială Cassini a explorat planeta Saturn și sateliții săi în timpul unei misiuni de aproape 20 de ani.

Misiunea New Horizons (Orizonturi Noi)

Sonda spațială New Horizons a fost lansată în 2006 pentru a cerceta planeta Pluto și centura Kuiper.

Programul de explorare a planetei Marte

Sondele spațiale și vehiculele robot examinează structura planetei Marte și eventualele urme de viață de pe aceasta.

Stația Spațială Internațională

Stația Spațială Internațională este o stație spațială locuibilă, la construcția căreia au participat 16 state.

Structura Pământului (nivel mediu)

Pământul este compus din mai multe straturi sferice.

Zborul lui Iuri Gagarin în spaţiu (1961)

Iuri Gagarin a fost primul om din lume ajuns în spaţiu la 12 aprilie 1961.

Added to your cart.