Coșul dvs. este gol.

Cumpără

Cantitate: 0

Total: 0,00

0

Macedonia (Imperiul macedonean)

Macedonia (Imperiul macedonean)

Legendarul conducător și general de armată Alexandru cel Mare a înființat un vast imperiu.

Istorie

Cuvinte cheie

Imperiul macedonean, macedonean, Alexandru cel Mare, Alexandru al III-lea, state elenistice succesoare, Filip al II-lea, Gordion, imperiu, Darius, perioada elenistică, antichitate, grec, război, cucerire, Pământ, țară, țări, campanie militară, istorie, soldat, India, capitală, globul pământesc, hartă, hartă mută, cunoașterea hărții, frontieră, falangă, turn asediat, bătălie

Suplimente asociate

Animații

Imperiul lui Alexandru cel Mare

  • Marea Mediterană
  • Marea Neagră
  • Marea Caspică
  • Marea Roșie
  • Golful Persic
  • Marea Arabiei

Ascensiunea Macedoniei a început în secolul 4 î. H. datorită în primul rând execelentei sale armate.

Perioada sa de glorie a fost atinsă în timpul domniei lui Filip al II-lea și cea a fiului său Alexandru care, prin uriașele sale cuceriri a înființat un imperiu.

Imperiul se întindea de la Dunăre la Indu și din Peloponez până în India. Cea mai mare extindere teritorială pe care a atins-o a fost de 5 milioane de km².

Campanii militare

  • Chaeronea
  • Pella - A fost fondată de regele macedon Archelaus în secolul al 5-lea î. H. A preluat rolul primei capitale a imperiului, orașul Aigai.
  • Granicus
  • Sardes
  • Milet
  • Halicarnas
  • Gordium
  • Issos
  • Byblos
  • Sidon
  • Tir
  • Giza
  • Alexandria
  • Oracolul lui Amon
  • Memphis
  • Ierusalim
  • Damasc
  • Nikephorion
  • Gaugamela
  • Babilon - Aici, în orașul pe care voia să îl transforme în centrul imperiului său, a murit în anul 323 Alexandru cel Mare.
  • Susa
  • Persepolis
  • Ecbatana
  • Rhagai
  • Alexandria Ariana (Herat)
  • Alexandria Arachosia (Kandahar)
  • Alexandria Opiana (Ghazni)
  • Baktria
  • Marakanda (Samarkand)
  • Alexandria Eschate
  • Alexandria Kapisa (Bagram)
  • Bucefalia
  • Pattala
  • Alexandria - Orașul care îi purta numele fost una dintre reședințele preferate ale lui Alexandru cel Mare.
  • 334 î. H.
  • 333 î. H.
  • 332 î. H.
  • 331 î. H.
  • 330 î. H.
  • 329 î. H.
  • 328 î. H.
  • 327 î. H.
  • 326 î. H.
  • 325 î. H.
  • 324 î. H.
  • 323 î. H.

După bătălia de la Chaeronea, Filip al II-lea a format împotriva perșilor Liga Panelenică (de la Corint). În 337 î. H. Liga a declarat război Imperiului Persan care în perioada aceea se confrunta cu numeroase probleme.

În anul următor însă, Filip al II-lea a fost asasinat astfel că răzbunarea împotriva perșilor a rămas pe seama fiului său, Alexandru al III-lea.

Armata lui Alexandru formată în mare parte din macedoni și greci a invadat Asia Minor trecând peste strâmtoarea Hellespont în anul 334 î. H.

Prima confruntare cu perșii a avut loc pe malul râului Granicus. După obținerea victoriei, Alexandru a eliberat orașele ionice preluând controlul asupra coastei de vest a Asiei Mici. În pofida faptului că scopul inițial al campaniei militare fusese atins, Alexandru decide totuși să continue atacul. Următoare confruntare a avut loc la Gordium (conform legendei aici a tăiat nodul despre care prezicătorii afirmau că, cel care va reuși să îl desfacă, va deveni stăpânul Asiei).

În anul 333 î. H. a avut loc o nouă confruntare cu armata regelui persan Darius al III-lea. Bătălia de la Issos s-a încheiat cu o victorie macedoneană glorioasă iar regele persan a fost nevoit să fugă de pe câmpul de luptă.

După această bătălie Alexandru a cucerit Phoenicia și Palestina. (Doar orașul Tyr a opus o rezistență mai mare, asediul acestuia durând 7 luni). Odată cu ocuparea acestor teritorii, atacul perșilor dinspre mare nu mai reprezenta un pericol.

Armata macedoneană și-a continuat marșul către sud. După capitularea Egiptului Alexandru cel Mare s-a autoproclamat faraon și Fiul Soarelui. În anul 331 î. H. a fondat orașul Alexandria care, mai târziu, a devenit capitala și centrul cultural al țării. El a consultat și oracolul zeului Amon din oaza Siwa care i-a confirmat originea divină.

Părăsind Egiptul a invadat din nou Palestina și Phoenicia iar apoi s-a îndreptat spre est. Scopul său era de a cuceri întregul Imperiu Persan. Armata sa a juns la râul Eufrat și apoi la Tigru. O nouă confruntare cu armata persană a avut loc la Gaugamela. La fel ca și la Issos, Alexandru l-a învins pe Darius care a fost din nou nevoit să fugă de pe câmpul de luptă. Armata macedoneană a ocupat orașul Babilon devenit legendar pentru bogățiile sale și Alexandru cel Mare s-a autoproclamat „ Regele Asiei”.

La începutul anului 330 î. H. Armata lui Alexandru se afla deja în capitala persană. Persepolis a fost jefuit iar palatul legendar al marilor regi a fost distrus. Deși devenise stăpânul Persiei, Alexandru a continuat să îl hărțuiască pe Darius al III-lea. Armata sa a pornit către Bactria al cărei guvernator local (satrap) îl ținea prizonier pe regele persan. Satrapul însă l-a ucis pe Darius pe care Alexandru cel Mare l-a îngropat cu onorurile cuvenite la Persepolis. Odată cu moarte regelui, Alexandru cel Mare a devenit succesorul dinastiei Ahemenide.

În următorii ani, campaniile militare ale lui genialului comandant Alexandru, s-au desfășurat în Sogdia și Bactria, invadând teritoriile estice ale Imperiului Persan. După cucerirea Imperiului Persan, atenția lui Alexandru s-a îndreptat către India. Dorința sa era de a extinde spre est hotarele uriașului său imperiu.

Armata sa a trecut fluviul Indus și a avut prima confruntare cu regele Porus pe malurile râului Hydaspes în anul 326 î. H.

Bătălia s-a sfârșit cu victoria macedonilor dar Alexandru și-a pierdut calul, pe Bucefal, care a murit în această bătălie. În memoria acestuia a fondat orașul care îi poarta numele, Alexandria Bucephalus.

În urma acestei victorii, armata lui Alexandru cel Mare și-a continuat marșul în interiorul Indiei. Lunga campanie militară și condițiile climatice au extenuat soldații supraviețuitori care, după ce au ajuns la râul Hyphasis au refuzat să continue campania.

Alexandru a fost nevoit să renunțe la planurile sale în legătură cu India și să se întoarcă. Armata s-a întors către sud și în anul 325 î. H. a ajuns la Oceanul Indian prin gurile Indusului.

Acolo armata a fost împărțită în două părți, un sfert a pornit spre Persia pe corăbii, iar trei sferturi pe jos, sub conducerea lui Alexandru. Aceștia din urmă au suferit numeroase pierderi pe drum, deoarece au străbătut teritorii deosebit de dure. Cele două armate s-au reîntâlnit la Susa în anul 324 î. H. Conform legendei aici , în cadrul unei uriașe sărbători, Alexandru a organizat o nuntă în masă (nunta de la Susa) în dorința de a unifica simbolic aristocrația persană cu cea macedoneană.

În luna ianuarie a anului 323 î. H. Alexandru s-a întors la Babilon. Aici a formulat un nou plan de a cuceri Arabia. Planul nu a mai putut fi îndeplinit deoarece în luna iunie Alexandru cel Mare a murit la vârsta de 32 de ani.

Moartea sa timpurie a fost probabil cauzată de efortul fizic excesiv precum și de abuzul de alcool care i-au afectat sănătatea.

Statele succesoare elenistice

  • Imperiul lui Antigonos
  • Imperiul lui Seleucos
  • Imperiul lui Ptolemeu
  • Imperiul lui Lisimach
  • Imperiul lui Cassandru

După moartea lui Alexandru cel Mare survenită în anul 323 î.H. imperiul încă insuficient consolidat și neunificat s-a destrămat în mai multe părți (state elenistice succesoare).

Alexandru al III-lea nu a desemnat un succesor legitim. Conform istoricului Diodorus, pe patul de moarte, la întrebarea pe cine desemnează la conducerea imperiului, a răspuns doar „pe cel mai puternic”. Este adevărat că de la una dintre soții, Roxana a avut un fiu, dar acesta s-a născut la două luni de la moartea sa. Fiul său, a devenit rege macedonean sub numele de Alexandru al IV-lea, dar regatul său nu s-a extins până în Asia și Egipt precum legendarul imperiu al tatălui său.

După moartea lui Alexandru cel Mare imperiul a fost împărțit între generalii său în urma unor lupte sângeroase. (Ei sunt numiți diadochi, de la cuvântul diadokhos care în greacă înseamnă succesor).

Macedonia și Grecia au fost guvernate de Cassandru care, după moartea lui Antigonos a preluat și teritoriile acestuia.

Un alt conducător autoproclamat a fost Lysimachos care a dobândit teritoriile din Trakia și Asia Mică.

Teritoriile estice au fost intrat în stăpânirea lui Seleucus I Nicator (Victoriosul). Fondatorul dinastiei Seleucidă a format Imperiul Seleucid care a existat până a fost cucerit de romani în anul 64.

Egiptul a intrat sub conducerea lui Ptolemeu fondatorul dinastiei ptolemeice care a stăpânit pământul faraonilor până la moartea Cleopatrei a VII-a.

Soldat macedonean

  • lance (sarissa) - Suliță cu lungimea 4-6 m.
  • pieptar
  • cască
  • scut
  • apărătoare pentru picioare
  • sandale
  • sabie

Arma principală a hopliților, soldații macedoneni de infanterie grea, a fost sarissa, o suliță cu lungimea de 4-6 m pe care o mânuiau cu mâna dreaptă. În luptele corp-la-corp foloseau o sabie mai lungă decât cea a hopliților greci. Cu scutul ușor pe care îl țineau în mâna stângă își apărau partea stângă a corpului precum și pe camaradul aflat în stânga lor.Pe lângă acestea mai purtau coif și armură care acoperea anumite părți ale corpului.

Falangă macedoneană

Semnificația cuvântului de origine greacă falanx este comunitate, grup. Ca termen militar înseamnă o formație de luptă formată din mai multe rânduri de infanteriști cu arme grele. Deși este considerată de oamenii de știință ca fiind o invenție greacă, conform anumitor izvoare istorice falanga a fost cunoscută și de alte popoare înainte de epoca greacă clasică. Este însă sigur că grecii au ridicat atacul în falangă la grad de măiestrie.

Arma hopliților, soldaților greci de infanterie grea, era doru, lancea lungă de 2-3 metri, pe care o purtau în mâna dreaptă. Pe lângă aceasta mai purtau și o spadă scurtă. Cu scutul ținut în mâna stângă își apărau partea stângă a corpului și camaradul din stânga. Pe lângă acestea purtau coif și pieptar.

Lungimea și lățimea falangei depindea, în afara numărului de soldați, și de condițiile de teren. Era caracteristică falanga de 8 rânduri. Falanga a condus pe greci spre victorie în numeroase bătălii.

În armata macedoneană falanga a fost introdusă de regele Filip al II-lea folosind soldații de infanterie grea. Falanga macedoneană era formată din unități mai mici, numite sintagme, alcătuite din 16 rânduri cu câte 16 luptători.

Cei 256 de soldați aveau lănci mai lungi decât ale hopliților greci, o lance macedoneană, sarissa, avea 6-7 metri lungime.

Soldații din primele rânduri țineau lancea pe orizontală, iar începând cu al șaselea rând lancea era ținută pe verticală.

Turn de asediu macedonean

Cetățile mai importante erau și în antichitate înconjurate de ziduri puternice de apărare. Din această cauză, atacatorii au avut nevoie de instrumente de luptă noi, de mașinării de asediu. Diferitele tipuri de catapulte îi ajutau să distrugă zidurile de la distanță, dar pentru a obține victoria finală, sodații trebuiau să ajungă în apropierea acestora. Doar lângă zid puteau folosi scările de asediu, berbecii și turnurile de asediu.
Prima atestare documentară despre folosirea turnurilor de asediu provine de la asirieni. Mai târziu, printre altele și armata macedoneană le-a folosit în asedierea fortificațiilor.

Funcția acestui instrument de luptă a fost ca să transporte în relativă siguranță soldații până la ziduri pentru a putea fi atacate cu mai multă eficiență.

Turnurile de asediu erau construcții înalte, cu mai multe niveluri. În general erau prevăzute cu roți pentru a fi mai ușor de transportat. În interior erau scări pentru a ajunge la nivelurile superioare. Deseori erau prevăzute cu poduri mobile pentru ca soldații să ajungă mai ușor pe ziduri. Pentru a proteja soldații din turnul de sediu, cel puțin trei laturi ale acestuia erau acoperite.

Fiind construite în principal din lemn, luptătorii inamici încercau întotdeauna sa atace aceste construcții înspăimântătoare cu proiectile incendiare. În consecință asediații acopereau turnurile cu materiale neinflamabile precum piei ude de animale.

Joc

Suplimente asociate

Bătălia de la Issos (333 î.H.)

Bătălia s-a încheiat cu victoria zdrobitoare a armatei macedonene a lui Alexandru cel Mare asupra armatei persane conduse de Darius al III-lea.

Falanga greacă și macedoneană

Falanga era o formație de luptă din Grecia antică constituită dintr-o unitate compactă de pedestrași.

Soldat macedonean (secolul al IV-lea î.H.)

Soldații imperiului macedonean antic erau luptători de temut.

Imperii antice legendare

În decursul a mii de ani de istorie s-au născut (și s-au destrămat) numeroase imperii legendare.

Turn de asediu macedonean (secolul al IV-lea î.H.)

Turnurile de asediu au fost utilizate cu succes de armata lui Alexandru cel Mare la asedierea fortificațiilor.

Bătălia de la Gaugamela (331 î.H.)

Bătălia este considerată o capodoperă tactică, finalizată cu victoria decisivă a lui Alexandru cel Mare împotriva Imperiului Persan.

Hoplit grec (secolul al V-lea î.H.)

Soldat de infanterie echipat cu armament greu din Grecia Antică.

Pod de vase persan (secolul al V-lea î.H.)

Atât împăratul Darius, cât și împăratul Xerxes au construit poduri de vase de-a lungul Strâmtorii Bosfor pentru armata persană.

Războinic persan (secolul al V-lea î.H.)

Arcaşii excelenţi erau membrii de temut ai armatei persane.

Rege persan (secolul al V-lea î.H.)

Regii persani antici erau vestiţi pentru mărimea imperiului şi opulența lor.

Elefant de război indian din Antichitate

În India antică, elefanții de război erau folosiți ca ˝tancuri˝ în multe bătălii.

Războaiele napoleoniene

Napoleon I, care s-a autoîncoronat împărat al Franței, a fost unul dintre cei mai de seamă comandanți militari din istorie.

Added to your cart.