Coșul dvs. este gol.

Cumpără

Cantitate: 0

Total: 0,00

0

Legile lui Kepler

Legile lui Kepler

Cele trei legi care descriu mișcările planetelor în jurul Soarelui au fost enunțate de astronomul german Johannes Kepler.

Fizică

Cuvinte cheie

Kepler, mișcare planetară, punct focal, elipsă, raza vectoare, perioadă orbitală, planetă, Sistemul Solar, gravitație, sistem circulator, mecanică, astronomie, astronom, fizică

Suplimente asociate

Animații

Prima lege a lui Kepler

  • axa mică
  • axa mare
  • focar 1 - Suma distanțelor dintre două focare este constantă pentru toate punctele orbitei eliptice.
  • focar 2 - Suma distanțelor dintre două focare este constantă pentru toate punctele orbitei eliptice.

Conform primei legi a lui Kepler, planetele se rotesc pe o orbită eliptică în jurul Soarelui în al cărui centru se află unul dintre focarele elipsei.

Johannes Kepler a făcut publică prima sa lege în anul 1609, detașându-se de concepția platoniană veche de 2000 de ani, conform căreia, planetele se rotesc pe o orbită circulară. Această dogmă a creat dificultăți mari atât în sistemul geocentric al lui Ptolemeu, cât și în modelul heliocentric al lui Copernic. Pentru descrierea exactă a mișcării corpurilor cerești, ambele modele au presupus o interacțiune complicată de mișcări circulare. Prin abandonarea teoriei orbitelor circulare în favoarea teoriei orbitelor eliptice, descrierea mișcării corpurilor cerești a fost simplificată.

A doua lege a lui Kepler

  • raza vectoare
  • A₁ - Aria măturată de raza vectoare într-o unitate de timp.
  • A₂ - Aria măturată de raza vectoare într-o unitate de timp.
  • focar 1 - Suma distanțelor dintre două focare este constantă pentru toate punctele orbitei eliptice.
  • focar 2 - Suma distanțelor dintre două focare este constantă pentru toate punctele orbitei eliptice.

Conform celei de-a doua legi a lui Kepler, raza vectoare care unește Soarele cu planeta, mătură arii egale în intervale de timp egale. Asta înseamnă că la periheliu, unde raza vectoare este mai scurtă, planeta se mișcă mai repede decât la afeliu.

De exemplu viteza Pământului la periheliu este de 30,29 km/s iar la afeliu de 29,29 km/s. În cazul planetei Mercur, care are o orbită mai plată, diferența este mai mare: la periheliu viteza este de 58,98 km/s iar la afeliu de 38,86 km/s.

A treia lege a lui Kepler

  • axa mare (a₁) - Pentru simplificare, am ales o orbită eliptică ale cărei axe mari sunt pe aceeași linie. Această situație nu reflectă realitatea din sistemul solar, dar nu influențează valabilitatea celei de-a treia lege a lui Kepler.
  • axa mare (a₂)

Conform celei de-a treia legi a lui Kepler, pătratele perioadei de revoluție a unor planete sunt direct proporționale cu cuburile axelor mari. Aceasta înseamnă că perioada orbitală a unei planete mai îndepărtate de Soare este mai mare.

De exemplu, perioada orbitală a planetei cea mai apropiată de Soare, Mercur, este de 88 de zile terestre, a Pământului de 365 de zile, în timp ce planeta Neptun, cea mai îndepărtată a sistemului solar, înconjoară Sorele în mai mult de 160 de ani tereștri.

Cea de-a treia lege a lui Kepler este uneori formulată astfel că în locul axelor mari sunt folosite jumătățile acestora, ceea ce nu modifică valabilitatea legii.

Prin formularea acestor legi, care se bazează pe măsurătorile lui Tycho Brahe, Kepler a pus bazele mecanicii cerești. Folosind și aceste trei legi, Isaac Newton a formulat teoria generalizată a atracției gravitaționale, explicând astfel fundalul fizic al mișcării planetelor.

Sistemul solar

  • Soare
  • Mercur - Distanța medie de la Soare: 57 909 176 km Excentricitatea orbitală: 0,206 Perioada orbitală: 87,97 zile
  • Venus - Distanța medie de la Soare: 108 200 000 km Excentricitatea orbitală: 0,0068 Perioada orbitală: 224,7 zile
  • Pământ - Distanța medie de la Soare: 149 600 000 km Excentricitatea orbitală: 0,0167 Perioada orbitală: 365,25 zile
  • Marte - Distanța medie de la Soare: 227 936 637 km Excentricitatea orbitală: 0,093412 Perioada orbitală: 1,88 ani
  • Jupiter - Distanța medie de la Soare: 778 300 000 km Excentricitatea orbitală: 0,048 Perioada orbitală: 11,86 ani
  • Saturn - Distanța medie de la Soare: : 1 426 725 413 km Excentricitatea orbitală: 0,054 Perioada orbitală: 29,46 ani
  • Uranus - Distanța medie de la Soare: 2 871 000 000 km Excentricitatea orbitală: 0,047 Perioada orbitală: : 84,01 ani
  • Neptun - Distanța medie de la Soare: 4 504 300 000 km Excentricitatea orbitală: 0,0086 Perioada orbitală: 164,79 ani

Narațiune

Suplimente asociate

Evoluția mecanicii cerești

Animația prezintă activitatea științifică a astronomilor și fizicienilor ale căror cercetări au influențat imaginea noastră despre univers.

Sistemul solar; orbite planetare

Opt planete gravitează în jurul Soarelui pe o orbită eliptică.

Telescoape optice

Animația prezintă principalele telescoapele refractoare și reflectoare folosite în observațiile astronomice.

Telescopul spațial Kepler

Telescopul spațial Kepler a fost lansat de NASA pentru a descoperi planete de tipul Pământului, care se învârt în jurul altor stele.

Imponderabilitate

În traiectoria sa, o navă spațială este în mod constant în cădere liberă.

Instrumente optice

Astăzi, există o gamă largă de instrumente optice, variind de la microscoape la telescoape.

Planete, dimensiuni

Planetele interioare ale sistemului solar sunt planete telurice, în timp ce planetele exterioare, sunt giganți gazoși.

Comete

Cometele sunt corpuri cerești spectaculoase care orbitează în jurul Soarelui.

Curiozități din astronomie

Animația prezintă câteva dintre curiozitățile sistemului nostru solar.

Jupiter

Jupiter este cea mai mare planetă din Sistemul Solar, având o masă de două ori și jumătate mai mare decât masa tuturor celorlalte planete laolaltă.

Marte

Oamenii de știință sunt în căutarea unor eventuale urme de viață pe Marte.

Mercur

Mercur este planeta cea mai apropiată de Soare și cea mai mică planetă din sistemul solar.

Misiunea Dawn

Studierea protoplanetelor Vesta şi Ceres oferă informaţii despre formarea planetelor alcătuite din rocă precum şi despre istoria timpurie a sistemului solar.

Misiunea New Horizons (Orizonturi Noi)

Sonda spațială New Horizons a fost lansată în 2006 pentru a cerceta planeta Pluto și centura Kuiper.

Neptun

Neptun este cea mai îndepărtată planetă de Soare și cea mai mică planetă gazoasă din Sistemul Solar.

Pământul

Pământul este o planetă telurică a cărei atmosferă conține oxigen și a cărei scoarță este solidă.

Saturn

Saturn este a doua planetă ca mărime din sistemul solar, ușor de recunoscut după inelele sale.

Sistemul Pluto-Charon

Charon este cel mai mare satelit al planetei Pluto.

Soarele

Diametrul Soarelui este de 109 mai mare decât cel al Pământului. Masa sa este compusă în principal din hidrogen.

Sondele spațiale Voyager

Sondele spațiale Voyager au fost primele obiecte create de om care au ajuns în afara sistemului solar. Ele strâng date despre spațiul cosmic și au la bord...

Stația Spațială Internațională

Stația Spațială Internațională este o stație spațială locuibilă, la construcția căreia au participat 16 state.

Tipuri de sateliți

Sateliții artificiali care orbitează în jurul Pământului sunt utilizați atât în scop civil, cât și în scop militar.

Uranus

Uranus este o planetă gazoasă și a șaptea planetă de la Soare.

Venus

Venus este a doua planetă de la Soare și obiectul cel mai strălucitor de pe cerul nopții, după Lună.

Zborul lui Iuri Gagarin în spaţiu (1961)

Iuri Gagarin a fost primul om din lume ajuns în spaţiu la 12 aprilie 1961.

Naveta spațială Space Shuttle

Space Shuttle era un tip de navetă spațială reutilizabilă cu echipaj uman, dezvoltată de NASA.

Programul de explorare a planetei Marte

Sondele spațiale și vehiculele robot examinează structura planetei Marte și eventualele urme de viață de pe aceasta.

Sputnik 1 (1957)

Satelitul dezvoltat de Uniunea Sovietică a fost prima navă spaţială lansată în spaţiul cosmic (octombrie, 1957).

Telescopul spațial Hubble

Telescopul spațial Hubble orbitează în afara atmosferei terestre, din acest motiv imaginile luate de acesta nu sunt perturbate de turbulențele atmosferice.

Unde gravitaționale (observatorul LIGO)

Corpurile masive aflate în mișcare accelerată, produc în jurul lor fluctuații în curbura spațiu-timp, numite unde gravitaționale.

Reactor de fuziune nucleară

În viitor, fuziunea nucleară va servi ca o sursă de energie ecologică nelimitată.

Added to your cart.