Coșul dvs. este gol.

Cumpără

Cantitate: 0

Total: 0,00

0

Dirijabilul Zeppelin, LZ 129 Hindenburg

Dirijabilul Zeppelin, LZ 129 Hindenburg

Zeppelinul este un tip de dirijabil rigid.

Tehnologie, lucru manual

Cuvinte cheie

Hindenburg, navă aeriană Zeppelin, dirijabil, Lakehurst, gaz de ridicare hidrogen, germană, dezastru, cabină, nacela motor, carlingă, rezervor de gaz, rezervor de combustibil, tehnică, istorie

Suplimente asociate

Animații

Dirijabilul Hindenburg

Istoria zeppelinelor

Zeppelinul este o navă aeriană dirijabilă cu structură rigidă. Vehiculul a fost denumit după proiectantul său, contele german Ferdinand von Zeppelin.

Primul său dirijabil a decolat în anul 1900.
Noua construcţie a devenit populară înainte de Primul Război Mondial, fiind folosită în primul rând în domeniul transportului civil aerian (transport de persoane, servicii poştale). Ulterior, au apărut şi zeppelinele militare (de bombardament, de recunoaştere).
Zeppelinele utilizate în serviciul civil și-au avut perioada de glorie după Primul Război Mondial.

Anii 1930 au însemnat apogeul popularităţii acestora, uriaşele zeppeline germane (de exemplu Graf Zeppelin şi Hindenburg) putând traversa cu uşurinţă oceanele. Dezastrul aeronavei Hindenburg (1937, Lakehurst, SUA) a marcat sfârşitul erei dirijabilelor. Începând cu anii 1990, valoarea zeppelinelor a fost redescoperită, în prezent fiind utilizate în domeniul cercetării ştiinţifice şi în călătoriile de lux.

Vedere de sus

Forma şi caracteristicile zeppelinelor

Primele zeppeline aveau o formă cilindrică, alungită, cu capete conice şi aripioare de comandă. Forma lor tipică de lacrimă, cu aripioare de comandă cruciforme, a fost dezvoltată în timpul Primului Război Mondial de către inginerii de la compania Schütte-Lanz Luftschiffbau.
Cabinele relativ mici destinate pasagerilor erau situate în partea inferioară a fuzelajului, însă în vederea distribuirii uniforme a greutăţii şi reducerii rezistenţei aerului, cabina echipajului şi încărcătura erau adăpostite în alte părţi ale dirijabilului.
Gondola din partea din faţă, inferioară a corpului era folosită de echipaj pentru dirijarea aeronavei, controlul motoarelor şi comunicare.
Cele mai importante avantaje ale zeppelinelor erau manevrarea excelentă, capacitatea mare de încărcare şi o autonomie de zbor mare. Zeppelinele anilor 1920 şi 1930 aveau o lungime de 200-250 de metri şi un volum de aproximativ 100 000 m³. Capacitatea lor de sarcină utilă era de 50-60 de tone, iar plafonul de serviciu de 7000-8000 de metri. Autonomia lor de zbor atingea 10 000 de kilometri.

Structură

  • cocă
  • placaj
  • cârmă
  • profundor
  • cabine
  • nacelele motorului
  • gondolă

Structură şi propulsie

Cel mai important element structural al aeronavei era structura metalică rigidă alcătuită din inele şi traverse longitudinale. Datorită acestora, zeppelinele puteau transporta sarcini mai mari şi puteau fi echipate cu motoare mai multe şi mai puternice decât dirijabilele tradiţionale nerigide.
În interiorul structurii existau mai multe baloane (celule) separate, umplute cu hidrogen.
Supapele de reglare a presiunii eliminau excesul de hidrogen, jucând un rol important în siguranţa aeronavei. (Ulterior, hidrogenul a fost înlocuit cu heliu, un gaz mai puţin inflamabil.)
Zeppelinele erau propulsate de cel puţin patru motoare cu o putere de 260 cai-putere fiecare (de exemplu patru motoare de tip Maybach de 195 kW fiecare). Ele puteau atinge o viteză maximă de 130 km/h.

Secțiune

  • rezervoare de gaz
  • cadru
  • nervuri portante
  • cabinele pasagerilor
  • carlingă
  • cisternă pentru combustibil
  • restaurant
  • coridor central

Animație

  • cocă
  • placaj
  • cârmă
  • profundor
  • cabine
  • nacelele motorului
  • gondolă
  • rezervoare de gaz
  • cadru
  • nervuri portante
  • cabinele pasagerilor
  • carlingă
  • cisternă pentru combustibil
  • restaurant
  • coridor central

Narațiune

Zeppelinele sunt nave aeriene dirijabile cu structură rigidă. Ele au fost denumite după contele Ferdinand von Zeppelin, proiectantul şi fabricantul zeppelinelor în era de pionierat a acestora.
Zeppelinele erau folosite în scopuri civile şi militare. Anii 1930 au însemnat apogeul popularităţii acestora. Primele zeppeline aveau o formă cilindrică, alungită, forma tipică de lacrimă sau trabuc fiind dezvoltată ulterior. Cel mai important element structural al lor era structura metalică rigidă formată din traverse longitudinale, inele şi nervuri portante.

În interiorul structurii existau mai multe rezervoare (celule), umplute cu heliu sau hidrogen. Aceste gaze mai uşoare decât aerul asigurau plutirea în aer a dirijabilului. Acesta era propulsat de elicele puse în mişcare de motoarele montate în gondolele de pe părţile laterale ale zeppelinului.
Carlinga se afla în gondola din partea din faţă, inferioară a fuzelajului. Manevrarea vehiculului era asigurată de cârme verticale şi orizontale. Rezervoarele pentru combustibil, cabinele pasagerilor şi alte spaţii de serviciu se găseau în interiorul zeppelinelor.

Dirijabilul LZ 129 a fost numit după feldmareşalul Paul von Hindenburg, preşedinte al Reichului German, care a murit în anul 1934. Dirijabilul Hindenburg a efectuat primul său zbor în anul 1936, devenind liderul noii clase de aeronave cu acelaşi nume.
Aflaţi la putere, naziştii foloseau dirijabilul în scopuri propagandistice, pictând svastica pe ampenaj şi simbolul Jocurilor Olimpice de la Berlin pe corpul aeronavei.

Această construcție uriaşă avea o lungime de 245 de metri şi era propulsată de patru motoare diesel. Aeronava avea un volum de 200 000 de metri cubi, rezervoarele sale fiind umplute cu hidrogen. Dirijabilul se deplasa cu o viteză de croazieră de 125 km/h, şi putea transporta la bord un număr maxim de 70 de pasageri. Însă faima aeronavei Hindenburg nu se datorează parametrilor tehnici impresionanţi, ci unui alt motiv.

Cu ocazia unei călătorii transatlantice, în timpul aterizării, aeronava Hindenburg a luat foc şi s-a prăbuşit în oraşul Lakehurst, din Statele Unite. Circumstanţele tragediei din anul 1937 nu au fost elucidate nici până în prezent. Din cei 97 de pasageri aflaţi la bordul aeronavei, 36 de persoane şi-au pierdut viaţa. Dezastrul a marcat sfârşitul acestui tip de nave aeriene.

Suplimente asociate

Aeronava Zeppelin, LZ 17 Sachsen (1913)

Zeppelinul este o un tip de dirijabil cu structură rigidă.

Formarea moleculelor de hidrogen

În moleculele de hidrogen, atomii de hidrogen sunt legați prin legături covalente.

Istoria aviației

Animația rezumă evoluția aviației de la începuturi până în zilele noastre.

Reacția hridogenului cu oxigenul

Oxihidrogenul este un amesctec de oxigen și hidrogen, a cărui ardere este însoțită de explozie.

Avion motorizat (Adorján János, 1910)

Invenţia numită "Libelula" a reprezentat o piatră de hotar în istoria aviaţiei maghiare.

Avionul Wright Flyer I (1903)

Wright Flyer I, primul avion mai greu decât aerul, a fost proiectat, construit și pus în mişcare cu succes de frații Wright.

Experiment cu elicopter (Oszkár Asboth, 1928)

Decolarea primului elicopter a lui Oszkár Asboth în 1928 a marcat o piatră de hotar în istoria aviației.

Planorul lui Otto Lilienthal

Inginerul german Otto Lilienthal a fost primul om care a reușit să zboare cu un planor proiectat de el.

Airbus A380 (2005)

Avionul de pasageri cu fuzelaj larg și cu două punți are o capacitate de transport de peste 500 de persoane.

Boeing 747 (1969)

Boeing 747, poreclit și Jumbo Jet, este cel mai renumit avion de pasageri din lume.

Bombardier CRJ-200 (1991)

Viteza, confortul și funcționarea economică au reprezentat aspecte importante în proiectarea micului avion de pasageri.

Added to your cart.