Coșul dvs. este gol.

Cumpără

Cantitate: 0

Total: 0,00

0

Comete

Comete

Cometele sunt corpuri cerești spectaculoase care orbitează în jurul Soarelui.

Geografie

Cuvinte cheie

asteroid, meteor, cometă, Halley-üstökös, Halley, astronomie, Sistemul Solar, Norul Oort, centura de asteroizi, corp ceresc, Centura Kuiper, cercetare spațială, perioada orbitală in jurul Soarelui, spațiul cosmic, fizică, Soare, geografie

Suplimente asociate

Animații

Sistemul solar

  • cometă
  • Norul lui Oort - Un nor sferic situat la limita sistemului solar. Este alcătuit din miliarde de comete.
  • Centura Kuiper - Centură de asteroizi situată dincolo de planetele gazoase ale sistemului solar.

Din când în când putem fi martorii unor fenomene spectaculoase care au loc în Sistemul Solar. Un astfel de fenomen este și apariția cometelor. Cometele sunt corpuri cerești vizibile cu ochiul liber de pe Pământ, și care apar pe cer la intervale regulate de timp.

Cometă

  • cap - Este alcătuit din nucleu și coamă.
  • coadă de gaz - Coadă dreaptă, mai lungă, aliniată de-a lungul liniei Soare-cometă. Este alcătuită din gaze.
  • coadă de praf - Coadă curbată, mai scurtă, alcătuită din particule de praf purtate de gazele care circulă din coamă în coadă.
  • vânt solar

Cometele sunt formate din nucleu, coamă și coadă. Ele sunt compuse din cele mai vechi substanțe ale Sistemului Solar. S-au format când o parte din materia nebuloasei solare a fost expulzată către regiunile exterioare ale Sistemului Solar unde temperatura era destul de scăzută pentru ca gazele să înghețe și astfel să cimenteze între ele particulele de praf și resturile de rocă. Nucleele cometelor, menținute sub forma unui corp de apa înghețată și diferiți compuși de carbon înghețați, sunt, prin urmare, corpuri neregulate cu crustă poroasă. De aceea sunt numite deseori „bulgări de zăpadă murdari”.

Când cometa trece pe lângă Soare, o parte din din gazele înghețate sublimează în nucleu, ceea ce înseamnă că trec în stare gazoasă eliberând particulele de praf. Din acestea se formează coama, care este o formațiune cu structura asemănătoare atmosferei și care înconjoară nucleul. De fiecare dată când cometa trece pe lângă Soare, pierde o parte din materie și în final va dispărea.

Vântul solar împinge particulele de praf și gazele în partea opusă Soarelui, formându-se astfel coada cometei. Există două tipuri de cozi: cele drepte, mai lungi, de culoare albastră, care sunt formate din gaze, și cele curbate, mai scurte, de culoare gălbuie formate din particule de praf eliberate de gaze. Particulele de gaz din cozile de gaz sunt ionizate, de aceea emit o lumină albăstruie, în timp ce particulele de praf din coada de praf (sau anti-coada) reflectă lumina Soarelui, de aceea pare că aceasta strălucește.

Orbite

  • Centura Kuiper - Centură de asteroizi situată dincolo de planetele gazoase ale sistemului solar.
  • comete scurt-periodice - Planul lor orbital este asemănător cu planul de simetrie al sistemului solar; perioada lor orbitală nu depășește 200 de ani; ele provin din centura Kuiper.
  • comete lung-periodice - Perioada lor orbitală depășește 200 de ani, ajungând chiar la milioane de ani. Ele provin din Norul lui Oort.
  • o parte a orbitei din apropierea Soarelui

Cometele provin în general din două regiuni exterioare Sistemului Solar, din Centura Kuiper și Norul lui Oort. Deoarece aceste regiuni sunt instabile din punct de vedere gravitațional, orice perturbare poate avea ca rezultat ca o cometă să își părăsească orbita și să se deplaseze spre regiunea interioară a Sistemului Solar.
În funcție de orbită, există două tipuri de comete: scurt-periodice și lung-periodice. Cele scurt-periodice provin din Centura Kuiper, perioada lor orbitală nu depășește 200 de ani și deseori se întorc în Sistemul Solar interior. Cometele lung-periodice sunt originare din Norul lui Oort din care pornesc spre Sistemul Solar interior, iar perioada lor orbitală este cuprinsă între 200 și câteva milioane de ani.

Cometa Halley

  • Soare
  • Jupiter
  • Saturn
  • Uranus
  • Neptun
  • Cometa Halley - Are o perioadă orbitală de 75,3 ani. Ultima dată a fost observată de pe Pământ în 1986 și va putea fi văzută din nou în anul 2061. Probabil este cea mai veche cometă observată.
  • o parte a orbitei din apropierea Soarelui

Cometa Halley este probabil prima cometă observată de om. Ea poate fi observată și cu ochiul liber. Ultima dată a fost observată de pe Pământ în 1986 și va putea fi văzută din nou în anul 2061, deci perioadă sa orbitală este de aproximativ 75 ani. Este o cometă scurt-periodică.

În timpul apariției sale din 1986, a fost studiată de mai multe sonde spațiale. Din informațiile colectate, a reieșit că nucleul său de 15x15x8 km este alcătuit în mare parte din apă înghețată acoperită de o crustă subțire, de culoare închisă.

Cometa Ciuriumov-Gherasimenko

  • Soare
  • Pământ
  • Marte
  • Jupiter
  • Saturn
  • Uranus
  • Neptun
  • Cometa Ciuriumov-Gherasimenko - Perioada sa orbitală curentă este de 6,5 ani. A fost descoperită în 1969. Este prima cometă pe suprafața căreia au fost transportate instrumente de măsură.

Cometa 67P/Ciuriumov-Gherasimenko este probabil originară din Centura Kuiper dar orbita sa a fost mult modificată de gravitația lui Jupiter. În prezent orbitează în Sistemul Solar intern și are o perioada orbitală de 6,5 ani.

Forma nucleului său se aseamănă cu o rață de cauciuc, constând din două fragmente mai mari conectate printr-un gât subțire. Atunci când trece prin apropierea Soarelui, o cantitate semnificativă de vapori de apă se îndepărtează de pe suprafața sa. A fost prima cometă pe suprafața căreia au fost transportate instrumente de măsură.

Efectul gravitației lui Jupiter

  • Cometa Shoemaker-Levy - A fost descoperită în 1993. Cometa a fost capturată, probabil în anii 1970, de forța gravitațională a lui Jupiter, de atunci orbitând în jurul lui. Era formată din mai multe fragmente: apropiindu-se de Jupiter, cometa a fost fragmentată în mai multe bucăți, probabil în 1992, de forța gravitațională a acestei planete. În iulie 1994, fragmentele cometei au intrat în coliziune cu emisfera sudică a lui Jupiter.

Masa planetei Jupiter este destul de mare pentru a modifica orbitele cometelor care vin din regiunile exterioare ale Sistemului Solar sau chiar pentru a le atrage în câmpul său gravitațional, protejând astfel planetele interioare de coliziunea cu acestea. Una dintre cometele capturate de Jupiter a fost Shoemaker–Levy, descoperită în 1993. A început să orbiteze în jurul lui Jupiter probabil în anii 1970, când a fost capturată de gravitația planetei. Era compusă din mai multe părți, probabil ea fiind fragmentată de către forța gravitațională a planetei, atunci când s-a apropiat de aceasta în 1992. Fragmentele au intrat în coliziune cu emisfera sudică a planetei în iulie 1994.

Cometă, asteroid, meteoroid

  • cometă - Un corp ceresc alcătuit din praf și gheață, în apropierea Soarelui fiind însoțit de o coadă.
  • asteroid - Un corp ceresc cu un diametru mai mare de 1 km, dar mai mic decât o planetă.
  • meteoroid - Obiecte din spațiu, mai mici decât asteroizii. Dacă intră în coliziune cu Pământul, se numesc meteoriți.
  • meteor - Un fenomen optic care apare atunci când un meteoroid pătrunde în atmosfera Pământului. Cunoscut și sub numele de „stea căzătoare”.
  • meteorit - O bucată de meteoroid care a intrat în coliziune cu suprafața Pământului.

Mulți dintre noi nu pot spune care este diferența dintre comete, asteroizi și meteoroizi.

Una dintre caracteristicile cometelor este coada care se formează în apropierea Soarelui, și care nu este prezentă la alte corpuri cerești de dimensiuni asemănătoare, precum asteroizii. Materia componentă este de asemeni diferită, datorită diferitelor locuri de formare a acestora. Asteroizii s-au format în apropierea Soarelui, în timp ce cometele s-au format departe de Soare.

Meteoroizii sunt mai mici decât cometele și asteroizii dar mai mari decât particulele de praf. Când pătrund în atmosfera Pământului, aceștia interacționează cu particulele aerului. Fenomenul luminos care rezultă din în urma acestei interacțiuni este numit meteor, sau stea căzătoare. Dacă meteoroidul nu arde complet în atmosferă, se prăbușește pe suprafața Pământului fiind în cazul acesta denumit meteorit.

Narațiune

Din când în când putem fi martorii unor fenomene spectaculoase care au loc în Sistemul Solar. Un astfel de fenomen este și apariția cometelor. Cometele sunt corpuri cerești vizibile cu ochiul liber de pe Pământ, și care apar pe cer la intervale regulate de timp.

Cometele sunt formate din nucleu, coamă și coadă. Nucleele cometelor, menținute sub forma unui corp de apa înghețată și diferiți compuși de carbon înghețați, sunt, prin urmare, corpuri neregulate cu crustă poroasă. De aceea sunt numite deseori „bulgări de zăpadă murdari”.

Când cometa trece pe lângă Soare, o parte din din gazele înghețate sublimează în nucleu, ceea ce înseamnă că trec în stare gazoasă eliberând particulele de praf. Din acestea se formează coama, care este o formațiune cu structura asemănătoare atmosferei și care înconjoară nucleul.

Vântul solar împinge particulele de praf și gazele în partea opusă Soarelui, formându-se astfel coada cometei. Există două tipuri de cozi: cele drepte, mai lungi, de culoare albastră, care sunt formate din gaze, și cele curbate, mai scurte, de culoare gălbuie formate din particule de praf eliberate de gaze. Particulele de gaz din cozile de gaz sunt ionizate, de aceea emit o lumină albăstruie, în timp ce particulele de praf din coada de praf (sau anti-coada) reflectă lumina Soarelui, de aceea pare că aceasta strălucește.

În funcție de orbită, există două tipuri de comete: scurt-periodice și lung-periodice. Cele scurt-periodice provin din Centura Kuiper, perioada lor orbitală nu depășește 200 de ani și deseori se întorc în Sistemul Solar interior. Cometele l ung-periodice sunt originare din Norul lui Oort din care pornesc spre Sistemul Solar interior, iar perioada lor orbitală este cuprinsă între 200 și câteva milioane de ani.

Cometa Halley este probabil prima cometă observată de om. Ea poate fi observată și cu ochiul liber. Ultima dată a fost observată de pe Pământ în 1986 și va putea fi văzută din nou în anul 2061, deci perioadă sa orbitală este de aproximativ 75 ani. Este o cometă scurt-periodică.

În timpul apariției sale din 1986, a fost studiată de mai multe sonde spațiale. Din informațiile colectate, a reieșit că nucleul său de 15x15x8 km este alcătuit în mare parte din apă înghețată acoperită de o crustă subțire, de culoare închisă.

Cometa 67P/Ciuriumov-Gherasimenko este probabil originară din Centura Kuiper dar orbita sa a fost mult modificată de gravitația lui Jupiter. În prezent orbitează în Sistemul Solar intern și are o perioada orbitală de 6,5 ani.

Forma nucleului său se aseamănă cu o rață de cauciuc, constând din două fragmente mai mari conectate printr-un gât subțire. Atunci când trece prin apropierea Soarelui, o cantitate semnificativă de vapori de apă se îndepărtează de pe suprafața sa. A fost prima cometă pe suprafața căreia au fost transportate instrumente de măsură.

Masa planetei Jupiter este destul de mare pentru a modifica orbitele cometelor care vin din regiunile exterioare ale Sistemului Solar sau chiar pentru a le atrage în câmpul său gravitațional, protejând astfel planetele interioare de coliziunea cu acestea. Una dintre cometele capturate de Jupiter a fost Shoemaker–Levy, descoperită în 1993. A început să orbiteze în jurul lui Jupiter probabil în anii 1970, când a fost capturată de gravitația planetei. Era compusă din mai multe părți, probabil ea fiind fragmentată de către forța gravitațională a planetei, atunci când s-a apropiat de aceasta în 1992. Fragmentele au intrat în coliziune cu emisfera sudică a planetei în iulie 1994.

Mulți dintre noi nu pot spune care este diferența dintre comete, asteroizi și meteoroizi.

Una dintre caracteristicile cometelor este coada care se formează în apropierea Soarelui, și care nu este prezentă la alte corpuri cerești de dimensiuni asemănătoare, precum asteroizii. Materia componentă este de asemeni diferită, datorită diferitelor locuri de formare a acestora. Asteroizii s-au format în apropierea Soarelui, în timp ce cometele s-au format departe de Soare.

Meteoroizii sunt mai mici decât cometele și asteroizii dar mai mari decât particulele de praf. Când pătrund în atmosfera Pământului, aceștia interacționează cu particulele aerului. Fenomenul luminos care rezultă din în urma acestei interacțiuni este numit meteor, sau stea căzătoare. Dacă meteoroidul nu arde complet în atmosferă, se prăbușește pe suprafața Pământului fiind în cazul acesta denumit meteorit.

Suplimente asociate

Evoluția Sistemului Solar

Soarele și planetele s-au format în urmă cu 4,5 miliarde de ani prin condensarea unui nor de parf.

Formarea Pământului și a Lunii

Animația prezintă modul de formare a Pământului și a Lunii.

Planete, dimensiuni

Planetele interioare ale sistemului solar sunt planete telurice, în timp ce planetele exterioare, sunt giganți gazoși.

Sistemul solar; orbite planetare

Opt planete gravitează în jurul Soarelui pe o orbită eliptică.

Soarele

Diametrul Soarelui este de 109 mai mare decât cel al Pământului. Masa sa este compusă în principal din hidrogen.

Curiozități din astronomie

Animația prezintă câteva dintre curiozitățile sistemului nostru solar.

Jupiter

Jupiter este cea mai mare planetă din Sistemul Solar, având o masă de două ori și jumătate mai mare decât masa tuturor celorlalte planete laolaltă.

Misiunea Dawn

Studierea protoplanetelor Vesta şi Ceres oferă informaţii despre formarea planetelor alcătuite din rocă precum şi despre istoria timpurie a sistemului solar.

Observator astronomic

Observatoarele sunt adesea construite la înălțimi mari pentru a minimaliza efectele turbulențelor atmosferice.

Legile lui Kepler

Cele trei legi care descriu mișcările planetelor în jurul Soarelui au fost enunțate de astronomul german Johannes Kepler.

Legile mișcării ale lui Newton

Animația prezintă cele trei legi ale mișcării ale lui Newton care au revoluționat fizica.

Added to your cart.